Simion Buia în CASA lui Acriș

„Este un spectacol dur, neordinar și, în același timp, foarte emoționant, consideră regizorul Dumitru ACRIȘ (Moscova). Un spectacol care plasează cu temeritate în prim-plan personalitatea și visele sale. De fapt, ce sunt visele? Le are, cu prisosință, fiecare dintre noi. Și toți își doresc să și le vadă realizate. Dar ce urmează atunci când visele se destramă ca un fuior de praf, când nu mai există nici puteri, nici dorință de a merge înainte, când constați că pentru orice vis trebuie să plătești un preț, uneori mult prea mare? Iar fericirea începe să se asocieze mai mult cu un „mit” – frumos, dar intangibil. Posibil ca atunci oamenii să se transforme în animale și, hămesiți și lacomi, devin capabili să-l sfâșie pe oricine, numai să-și satisfacă această foame malefică și să-și umple golul din interior. Și cine ajung să fie victimele lor? Poate chiar cei mai apropiați? Tocmai cei care ar fi trebuit să fie apreciați mai mult decât propria lor viață? Rudele și prietenii cei mai buni. Și ce va fi atunci când se va vărsa sângele lor? Mai este posibilă o revenire la începuturi, în care să ne înstăpânim dorința arzătoare de distrugere și să revenim la căutările unei fericiri iluzorii?”

Mi s-a părut interesant conceptul sălii, sub formă de cub, cu 4 intrări/ieșiri. Experiența spectatorului e „imediată” și extrem de apropiată de actori, practic se identifică cu personajele, cu timpul în care se joacă spectacolul (fie prezent, fie al autorului), cu energia și emoțiile teribile emanate de actori, cu „aerul” scenei, câteodată irespirabil din cauza proximității spectatorilor. Totul și toți suntem foarte apropiați, ceea ce garantează mereu o sală plină și, implicit, o atmosferă cvasi-unică.

Spectacolul e absolut remarcabil!