Într-o lume a vitezei, în care informația ne este dată în bucățele mici și concentrate, avem mania reducțiilor. E foarte ușor să spunem „Evita Péron, prima doamnă a Argentinei, s-a născut în anul 1919. Deși se trăgea dintr-o familie săracă, a avut un rol cheie în alegerea lui Juan Péron ca Președinte al Argentinei în 1946. În 1951 este diagnosticată cu cancer uterin, iar în 1952 moare, la doar o lună și jumătate după ce soțul său este numit Președinte în al doilea mandat.”
Este foarte greu, însă, dacă vrei să arăți viața unui om, cu tumulturile ei, cu deruta ei, cu durerea și speranțele pe care acel om le-a avut. E dificil să cuprinzi viața unui om în imagini, fie pe scenă, fie în scris, fără să comiți un act de injustiție, de reducere a unei ființe umane la o impresie, o umbră de poveste. Și, totuși, acesta e pariul pe care regizorul Mihai Constantin Ranin îl propune, alături de coregraful Hugo Wolf, în spectacolul „Evita Tango”. Împreună cu actorii, au creat două ore de muzică, dans și lumină, de imagini care ne fac să tresărim, să zâmbim sau să plângem.
„Evita Tango” e un spectacol ce aduce un omagiu, care arată existența unui om în toată complexitatea lui, în compoziții pe care le înțelegem, care ne sunt familiare, dar a căror sens profund pare întotdeauna un pas mai departe de noi. „Evita Tago”, la fel ca și Evita Péron, e un tur de forță.
«»
In a world of speed, where information is given to us in small pieces and concentrated, we have the mania of reductions. It is easy to say, „Evita Péron, Argentina’s first lady, was born in 1919. Although she came from a poor family, she played a key role in electing Juan Péron as President of Argentina in 1946. In 1951 she was diagnosed. with uterine cancer, and died in 1952, just a month and a half after her husband was appointed President in his second term. „
It is very difficult, however, if you want to show the life of a person, with his / her tumults, with his / her confusion, with the pain and hopes that person had. It is difficult to capture a person’s life in images, either on stage or in writing, without committing an act of injustice, of reducing a human being to an impression, a shadow of a story. And yet, this is the bet that director Mihai Constantin Ranin proposes, together with the choreographer Hugo Wolf, in the show „Evita Tango”. Together with the actors, they created two hours of music, dance and light, of images that make us shudder, smile or cry.
„Evita-Tango” is a show that pays homage, which shows the existence of a person in all its complexity, in compositions that we understand, that are familiar to us, but whose deep meaning always seems a step away from us. „Evita-Tango”, just like Evita Péron, is a tour de force.
Teatrul Tony Bulandra, inaugurat la 30 ianuarie 2002, a devenit destul de repede cunoscut, atât datorită echipei sale de artiști, cât și printr-un repertoriu bogat, în care este privilegiată colaborarea cu regizori de notorietate ai scenelor românești sau străine.
Sub conducerea regizorului McRanin, instituția a reușit rapid să devină principalul reper cultural în comunitatea târgovișteană, prezentând publicului său creații ale unor artiști consacrați. Teatrul Tony Bulandra din Târgoviște își propune să contribuie la construirea unui veritabil spațiu de dezbatere și de promovare a valorilor culturale europene, care să implice operatorii și instituțiile culturale din România.
«»
The Tony Bulandra Theatre, opened on the 30th of January 2002, quickly became known, both because of its team of artists, and for a rich repertoire and the collaborations with famous directors of the Romanian and international scene.Under the leadership of the director McRanin, the institution rapidly became the main cultural landmark in the community of Târgoviște, by presenting the public with creations of established artists. The Tony Bulandra Theatre of Târgoviște aims to contribute to the construction of a geniune debate pace and promote European cultural values, that involve the cultural operators and institutions of Romania.
